dorul a prins aripi
a zburat tot mai sus prin stratul de ozon rarefiat
s-a topit apoi în mii de picături
precum mierea
în miliarde de suflete
a pătruns şi dulcele s-a unit cu amarul
dorul nu mai are aripi
ci rădăcini ale seminţelor
încolţite.

A fost odată ca niciodată, o împărăție mare, mare de tot, că nu-i vedeai marginile nici cu binoclul. Și domnea aici un împărat roșu, roșu de rușine, căci ce rușine mai mare îți trebuie decît aceea de a nu fi absolvit nici o instituție superioară de învățămînt? Și pe zi ce trecea, împăratul tot mai [...]

s-a ridicat ceaţa de pe oraş
bistriţa are claritate HD
doar păsările mişcă în fotografie
o poză pe care nici un aparat nu ar putea-o reda
fidelitatea ochiului ce contemplă
dacă aş putea imortaliza imaginea
să o aşez undeva în spatele retinei
să o revăd de fiecare dată cînd starea e alta
în plămîni să conserv parte din aerul acesta
să îl inspir în [...]

o limonadă era un oft
nu limonada ci gesturile
cum ar fi azi plantele interzise.
era pe atunci convoiul zeci de autobuse
duceau oamenii la serviciu copiii la şcoală
nu se călcau oamenii pe picioare
autobusul plin de scuze şi de complexe.
apoi sucurile la pahar au devenit mai colorate mai gustoase
primul impact cu economia de consum a papilelor gustative
meditam ultimele scenarii [...]

Alătur şi eu lacrimile mele pentru vieţile nevinovate atît de tragic curmate la Giuleşti. Nu e mult, e doar un gînd de apropiere faţă de mamele ce suferă enorm.

un ou
cît un ochi de bou
suflat în aur
să pară taur
ou roşu
falnic cum cocoşu
pe nisip urmele ghearelor şi pintenilor
sprintenilor
fugărind o găină
virgină
a prins-o sadicul şi i-a făcut
cuibar greu puiculiţe tumult…
întrebarea pe buze se usucă
e vorba de înţelegere sau de ducă?
e vorba de a citi aşa cum e
sau de a interpreta cine ştie ce?
morala:
nu moare nota [...]

ascundeam de mama numai de mama
chestii mărunte cum ar fi sentimentele
avea un miros de speriat găsea acul căzut
mucii lipiţi de speteaza scaunului
şi mama ascundea de mine sentimentele
le găseam mototolite prin găleata de gunoi
nu aveam curajul să le deschid ştiam că mamele aruncă
la gunoi copii erau acolo surori şi fraţi
mişcau picioruşele şi mîinile pentru ultima oară.
o [...]

Acesta e motto-ul campaniei. Un volum de două mii de cărţi. Aceasta e ambiţia la care puteţi contribui. Fără teamă, pentru că toate cărţile vor fi în mîna cititorului. Şi e doar începutul. Cred că merităm asta.

După cum anunţasem de ceva vreme, pun la cale editarea unui nou volum de versuri. Sper să fie mai bine primit şi mai accesibil cititorilor. Pentru aceasta voi face apel la iubitorii de poezie(unii chiar şi-au arătat disponibilitatea în acest sens), pentru susţinerea proiectului. Pe acest blog îi voi dedica o pagină.
Ideea e că [...]

un singur sat în memorie
bunicii în bucătăria din spate
aveau o casă cu două camere hol mare şi cămară
mirosul de curat şi cîrnaţi afumaţi.
pe atunci visam să am şi eu un hol mare cu două fotolii şi masă
la bloc abia de te puteai întoarce
şi bunicii stăteau în bucătăria de vară.
era o alee betonată apoi veceul pînă [...]

se zice că gloria va veni după
precum gradele sublocotenentului postmortem
era săracul soldat abia îşi făcuse bocancii cu cremă
îi privea mîndru cum lucesc şi steagul ce scăpăra culorile curcubeului
atunci a venit moartea culcată pe un glonţ şi-a desprins coasa pitică prin măruntaie
ştiu tema poetului ca soldat prin care autostrăzi nefăcute bîntuie himere
ştiu gloanţele suportate cu speranţa [...]

Vă semnalez un mesaj pe care l/am primit prin amabilitatea domnului profesor Laurenţiu Bădicioiu

 
Vă semnalez Festivalul naţional de poezie şi epigrame:
ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL, ediţia a IV-a. Unii dintre Dvs au participat şi anul trecut. Au primit pentru participare o diplomă şi Antologia.
Vă invit acum să vă înscrieţi sau să ne sprijiniţi în promovarea lui prin mijloacele [...]

au pus un pomişor în giratoriu
alături o reclamă imensă
pe doi stîlpi metalici lucioşi
maşinile furnicar
şoferii tauri roşii
în reclama la nu ştiu ce produs o femeie trăsnet
cu picioare lucioase
mă învîrt de ceva vreme în sens
unii claxonează de parcă ei nu ar face la fel
de parcă pomişorul acela
atrage numai ecologişti.

mă doare ca o arcadă roşie
peste bolta ochiului apropiat de gaura cheii
privesc şi mă minunez
lumea ta e robustă aerisită
prin ea şobolanii se mişcă lejer
eu urăsc şobolanii
dar curiozitatea e mai puternică decît fobia
sughiţ la fiecare mişcare a ta
auzi şi ondulezi mai tare făpturile
şerpii din păr scoicile dintre buze
scuturi picioarele şi plouă cu lavă
întind palmele să cuprind [...]