le-am spart capetele
din obişnuinţă
de altfel erau inestetice
înşirate aşa, la ferestre
doream să le sfărîm zîmbetul
îmi place curgerea roşiatică
zilnic lovesc buzele cu bocancul
să le iau crusta
nu sînt de vină, s-au plecat
buzele au tendinţa
să se vindece.
trec zilnic pe lîngă geamurile acelea.
E doar o propunere. Propun acesta ca pe un nou curent
literar. Poate vi se pare exagerat. Nu cred, de aici se pot dezvolta
o seamă de idei care să schimbe faţa actuală a literaturii
româneşti. Mojicismul nu e altceva decît tratarea cu dispreţ a
nonvalorii ridicată la rang de valoare. Spargerea acelei sfere de
cleştar în care s-au adunat spre a poza bine pseudovalorile
societăţii actuale. Pentru că de la “elită” la “manea” distanţa se
parcurge printr-o simplă închidere a pleoapelor.
Păreri pertinente