Niciodată n-a înţeles
frămîntările unui suflet
cuprins de mirare
de ce ochii, receptori,
se măresc
pentru a cuprinde înţelesurile
relaţiile subtile depăşeau
normalitatea meselor zilei
şi atracţiile, platonice uneori,
cu fiinţele asemeni.
Lumea începea şi se sfîrşea zilnic
clipă de clipă
viaţa e frumoasă
se trăieşte nedureros.

 Pe toti ce doresc sa ii trec la favorite, ii rog sa lase la comentarii un link corect ex.http://ioanbistriteanul.ro  De asemenea si o mica descriere a blogului (site-ului). Toti cei ale caror pagini le voi considera interesante vor fi atasati la favorite.

Dacă orizontul
concav
ar pătrunde prin noi
curcubeu
de pe o culoare pe alta
ne-am echilibra mersul
spre destin am păşi calmi
pe nori
ţinîndu-ne cu mîinile de pămînt
căderea ar fi inălţare
cerul susţinîndu-ne picioarele
am privi centrul Pămîntului
aspirînd
spre focul în care orizontul plat
se topeşte.
Ordinea lucrurilor
e, uneori,
ordinea gîndirii acestora.

fenomene distructive
ca fapt divers
asemeni războaielor
morţii statistică
ştire
banalitatea întoarsă pe toate feţele
despre adevăr numai de bine
definiţii sub care se ascunde
relativ
încît evidenţa devine
bîrnă orbitoare.
schimbă canalul
o bucăţica de ciocolată
îndulceşte iluziile.

Despre Alexandru Misiuga ce poţi spune. El însuşi e o poveste. Îl găsisem deja istorie, baronul Contelui Dracula. Un om deosebit, emanînd energie, provocînd rîsul în orice situaţie,  sufletul bărbatului trecut prin multe dar statornic în crez şi dragostea de oameni. Dar, mai ales, dragostea de viaţă. L-am întîlnit de mai multe ori de cînd [...]

Ochii cu două frunze
fruntea cu muşchii copacilor
îţi acoperi
prinzi rădăcini
în solul pe care-l iubeşti
să-ţi crească lăstarii
braţe întinzi
păsărilor.

Te scalzi în viaţă
să-ţi răcoreşti
dragostea
toamna clipeşti
şi te scuturi
de griji.

Cînd apostolul zicea că ne vedem ca într-o oglindă, se referea la imaginea distorsionată. Acum oglinda redă imaginea cu acurateţe, tehnologia poate chiar să îmbunătăţească imaginea. Chipul perfect e năzuinţa multora, iar propaganda chipului a luat proporţii de neimaginat. Ce mare e minciuna! Cu cît înaintăm în lumina cunoaşterii, cu atît mai mult ne minţim pe noi înşine.

În lumea tehnologiei nu mai sînt ascunzişuri. Totul se vede ca în palmă. Intimitatea nu mai are sens. De aceea totul se rezumă la introvertirea imaginii proprii. Persona, chipul arătat celorlalţi, se transformă în persona interioară. E ceea ce ne descoperim nouă înşine. Revoluţia nu mai are sens social, e revoluţia propriei fiinţe, lupta pentru ascunderea identităţii de sine. Celorlaţi e deja relevată.

Sensul adevărului devine sensul ascunderii acestuia. Utopia, realitate.

Cine vede linia orizontului ca pe o capcana nu are dreptul la nazuinte. Privirea acestuia se opreste frinata de neputinta transcenderii. Capcana e propria intelegere.
Pentru cel ce tinteste dincolo de inchistarea fiintei ochii, fiind chiar inchisi, deslusesc cararea picioarelor.
Daca trupul ar fi inchisoare eterna, sufletul ar transpira prin porii iluminarii si ar contempla de sus neputinta. Pentru o constiinta vie, viata e singura intelegere. Existenta fara viata e lipsa de sens, de aceea viata primeaza materiei, de aceea Cuvintul e inaintea luminii.
Precum energia pentru materie, asa e Cuvintul pentru viata.

Azi îmi cîntă prin văzduh greierii
mă leg de fereastră să par natural
aş sări, dar nu prind pensia mamii
printre plicuri văd faţa ta
străpunsă de vreme.

Mă apropii de sertarele arse de timp
vezi limpede deznădejdea plecării
întorc spatele.
peste mine reclame
dintr-un trecut atît de recent
şi speranţa
evul acesta a mai fost
nu pe cai ci pe tancuri
maşina mea nu e maşina timpului
în piaţă, printre legume,
cîntă greierii.

Va astept la dans si buna dispozitie.

Atît de aproape de Dumnezeu, încît simţi respiraţia îngerilor. Sau bătăile aripilor acestora. De aceea îngerii nu au inimă, bătăile ei ar fi motivul aeraţiei.

În lumea de dincolo mergem cu tarele acestei lumi. Cîtă încărcătură! Groapa de gunoi a Paradisului hrăneşte Infernul.

Dacă pierderea vieţii e cîştigarea altei vieţi, cum s-ar sinucide îngerii!

În Paradis se aplică alte legi. Acolo nu e gravitaţie. Altfel, îngerii şi sfinţii ar fi absorbiţi în Dumnezeu. Şi ar necesita o noua creaţie.

Cuvîntul Domnului nu are nevoie de amplificare. Timpanele sînt prea fragile la glasul blînd al ameninţării.