timpanele
fini receptaculi
ai scîncetelor
sparte de suflul
exploziilor.
acoperirea urechilor
umbră.
mine puneţi
neînţelegerii.

prea puţină lumină spuneai
ai spart becul
pentru ciobul subţire
ţi-ai tăiat pleoapele
fereastră
să-ţi iasă întunericul
ascuns peste ani.

nu sta cu marea la taifas
cum ai vorbi cu o lacrimă
ţipă albatroşii aşteptînd
gînduri de carne
fiinţe acvatice urmăresc
clipa căderii
vorbele asemeni valurilor
suflate de vînt
îndepărtează-te
tălpile absorb
ţipătele pînă la inimă
stoarce buretele
pe nisipul
arşiţei.

Tu, moarte, să vii mai tîrziu
am pus pentru tine un preş să-ţi lipească picioarele
iarba fiarelor pentru coasa ta
lacătele mele au miros de viaţă
tu te speli pe dinţi cu fiece victimă
lucesc dinţii tăi asemeni stelelor căzătoare
ochii tăi găuri negre ce le absorb
toaca respiraţie-ţi este.
să vii mai tîrziu, cînd îmi voi spăla palmele
cînd puietul de pin va trosni [...]

mi se plimba un poem
zgomotul străzii
dezgoleşte simţirile
mi se plimba un poem
luminile farurilor
orbesc înţelegerea
seara se plimbă poemele
cu braţe deschise
cheamă poeţii
după căldura palmei
şi ritmul inimii îi recunosc
se face linişte
luminile acoperite de molii
tăcerea
ritmul cuvintelor
pe stradă
mi se plimba un poem
zgomotul farurile…

   S-a născut la 26 aprilie 1922. La moartea acestuia, în anul 2002, i-am dedicat o poezie pe care doresc să o repostez aici.
La moartea lui Doinaş
S-a dus
Mistreţul cu colţi de rubin,
Lungă viaţă,
Tragic destin.
Ne-a rămas
Mistreţul cu colţi de argint
Scurtă viaţă
Veşnic colind.
Să înceapă din nou vînătoarea
Săgeată de lemn, săgeată de fier
Spărgînd disperarea, spărgînd închisoarea,
Lăsînd intangibil eternul [...]

las lacrimile bucuriilor
spre claritatea pupilei
durerile
le-ar pîngări strălucirea

incompleţi sîntem
lipsiţi
de exprimarea decentă
a durerii.

    E posibil ca un cutremur să fie provocat intenţionat? E normal să avem cutremure atît de des? Oare modul nostru de a influenţa negativ natura, prin inconştienţă, poate duce la un cataclism? Să fie pedeapsă divină?
    Multe întrebări în legatură cu acest cutremur. Au fost cutremure de cînd e lumea. Dar pînă acum omul [...]

      O plimbare prin aer liber e o îndestulare a trupului, aerisirea şi lepădarea de griji. O plimbare cu gîndul, prin mintea aerisită, iată adevărata îndestulare a spiritului!

cînd atinsă de lumină
prima şi ultima dată
retina
sîngerează
viaţa capătă
înţeles
roşiatic.

de ce inspiraţia nu vine
cum foamea setea sau somnul?
ai zice simplu
mi-e inspiraţie
şi ai scrie
de aceea s-a născocit muza
ea nu are culoare miros
pătrunde prin sensibilitate
atinge papile estetice
cînd nu ţi-e inspiraţie
muza vine
ca har.

bărbaţii nu au lacrimi
exprim războaiele
peştii lacrimilor
trăiesc sentimentul femeilor
lumea e un mare acvariu
în care înoată copiii
colac de salvare
placenta
pe care o purtăm pînă la moarte
de aceea mamele
trec în lumea viselor
şi ne hrănesc cu bucurii
de aceea
ombilicul
duce la Cer.

Să ciocnim lacrimile de Paşte
am adus cea mai ascuţită lacrimă
vărsăm cristalinul înţelegerii
tu eşti cavalerul ce luptă corect fără emoţii
anii trecuţi singur te maltratai adept al lui de Sade
mi-au apărut răni în palme şi tălpi
nu mă amăgesc Iisus e departe
simt cutremurul Golgotei
binefacere pentru înţelegerea ta
cataclismul nu ne scoate din viaţă
doar conferă sens
atitudinii.