cum cucuveaua nu mai cîntă a moarte
cum nu mai sînt cucuvele
se moare pe tăcute.
irina a închis ochii cu nostalgie
irina avea 89 de ani
irina ştia că nu se moare fără cîntecul gutural
îl aştepta numărînd zilele
pînă a pierdut firul
urmărea firul ierbii de la balcon
vedea verdele propriilor irişi.
irina a murit tristă
a dus vestea în lumea irinelor.

cu legătura de usturoi la gît
(nu doar aurul are valoare)
îi cădeau coji uscate şi-i foşneau frunzele
repeta cuvintele pînă deveneau incantaţii
pe stînga peronului era eroul zilei
prin centrul oraşului
era mutul
ochii se plecau să nu-i vadă zdrenţele.
azi i-au legat o pancartă de gît
din pămînt vor ieşi cei ce
urmează izul legăturii.

în mine ca într-o cameră frigorifică
se pun la păstrare alimentele
bucătăreasa aşezată la etajul gîndirii
prepară ospăţul
eu în convulsii asemeni unui posedat
ies din mine ingrediente.
în ficat peşti congelaţi de toate mărimile
în creier creier de vită şi vinete
bucătăreasa îmi foloseşte trupul
cu propriile mîini scot din inimă inimioare de pasăre
prepar trei feluri de mîncare
şi înghit încet
împreună cu prietenii.

uneori ochii se închid lăsînd buzele
atunci te privesc în lăuntru
scanez fiecare plăcere
limba capătă virtuţile sufletului
şi transmite imagini
păşim într-o lume
deschisă altor realităţi
unde tactilul depăşeşte 100% cunoaşterea
şi cufundaţi în noi înşine
devenim simţuri
pînă ce creierul bate spre inimă
sîngele.

o unghieră un săpun o periuţă de dinţi
apoi tastatura cu două taste
apeşi enter
uşa se deschide şi oamenii
oamenii se opresc din mişcare
privindu-te peste masca de tifon
mai mult cu îndoială
teama are miros de moarte
şi ritualul igienei nu acoperă
subconştienul colectiv vizibil pînă la înălţimea tavanului
de culoare putredă.
subteranul e singura zonă posibilă
acolo speranţa are alt sens
ieşirea nu e libertate
rămînerea [...]

de pe marginea străzii pe trotuar
urc bordura cu grijă, e de marmură,
urăsc bordurile de marmură, alunecoase,
prefer bordurile de granit
un salt, sînt sus printre picioarele trecătorilor,
îmi place să ascult paşii, melodie în haos,
feresc ciorapii mirositori
prefer picioarele femeilor, fără pantaloni,
am văzut picioare interminabile
mi-a căzut pălăria privind razele.
prea demnă nu e poziţia mea
găsesc secreţii lăsate de persoane celebre
secreţiile [...]

S-au aprins becurile în cartier. Fug umbrele printre blocuri pornind alarmele maşinilor parcate regulamentar printre dune. De ce cîntă cucuveaua aici? Mă simt cel mai vîrtsnic locuitor al întunericului. Mai ieri parcă zburau şoimii, era livadă de meri, azi şantier, forfotă, nerăbdare. Se schimbă păreri pe la colţuri de stradă, şoaptele mi se sparg în [...]

Uneori se moare frumos, alteori mai puţin. Nu cred că moartea e o bună prietenă, dar e indispensabilă omului. Şi îşi ia birul de cîte ori are ocazia. Moartea megastarului nu a făcut decît să ne amintească propriul sfîrşit. Iată, şi El moare! Şi dacă El moare, noi sîntem cu atît mai vulnerabili.

În altă ordine [...]

Ai intrat asemeni unei fantome
fără să atingi cu tălpile podeaua
mai înaltă în lumina difuză a singurului neon.
m-am chircit în mine ştergîndu-mi tresărirea feţei
cu degetele picioarelor,
mi-am scuipat în sîn,
o cruce cu limba sperînd să nu vezi.
Scoate-ţi aripile mi-ai zis
fără a-ţi mişca buzele
şi eu m-am supus, deschizîndu-le încet, deget cu deget.
Acum sînt mai mare şi mai alb
două [...]

         Onomastică. A cîta oare într-un an? Să fie o fericire sau o povară? O biată reamintire, aşa o văd eu. Şi, datorită sfinţeniei celui evocat, nu pot decît să mă fericesc, asemeni sutelor de mii de purtători ai numelui sfînt. De aceea, tuturor, le urez un La mulţi ani!

şi-au tras ţeavă prin capul meu
cînd dormeam, cînd visele năvăleau şuvoaie,
nu doreau furtul de vise,
doar miresmele ce le puneam
în apa duşului meu.
inundaţi, două victime,
(fatalitatea e soră cu moartea)
jurnalele cădeau ca o intuiţie
şi speram să nu fie duşul creierului meu coruptibil.
degeaba îmi spăl mîinile,
Pillat e un mit în care nu cred de la primul picur de [...]

Aici nu e vorba de culori
chiar dacă ţi-am pătat albul cu vorbe
tu ai zis că aştepţi copii gri
să ne bucure trecerea.
Negrul meu e cea mai sensibilă culoare
mai ţii minte cum încercai să-mi ştergi petele?
ne hîrjoneam asemeni dalmaţienilor
şi ne priveam în oglindă
îţi plăceau ochii mei
unul alb, urmă a sărutului,
atunci nu îmi spălam faţa.
Nu cred în argumentul [...]

mi-am tatuat pe inimă buzele tale
mai roşii decît sîngele
inima mea pare o portocală rujată
cu zîmbetul tău.
treci printre oamenii şterşi
ca o culoare caldă
am ataşaţi de pupile receptaculi pentru
culorile calde
tu ştii asta şi te ondulezi
laşi să-ţi scape imagini
mă aplec după ele şi le încrustez în piele
pînă ce nu mă mai văd
pînă ce însumi devin imaginea ta.
azi ne [...]

două-trei lovituri peste degete
să nu mai lovească tastatura
să nu mai transmită nimic
sudoarea nu doar pe spatele pălmaşului
roadele muncii lui
potolesc foamea, setea,
asigură confortul zilelor.
dacă aş găsi un loc în rai, printre ierburi,
aş lua pălmaşul cu mine
îngrozit de imnurile slavei
şi l-aş pune să-mi ridice un cort
să-mi sădească plante cum nu sînt acolo
şi animale ce nu se înfrăţesc.
aş [...]

Copiii împlinesc ani
îmi plăcea să-i număr pe degete
mi s-a terminat mîna stîngă
şi nici nu mai ştiu să adun.
Palma aceasta e Alex
Lia începe de la degetul trei al palmei cu care ne loveşti
cînd nu sîntem cuminţi.
Cad lacrime pentru a spăla parbrizul
uneori privesc în retrovizoare
calc pămîntul cu picioarele.
Asta e viaţa celui ce crede în viaţă
se spală pe [...]