iată, sînt un triunghi,
tu punctul ce se mişcă
pe laturile sale
ca o infinitate.
aşază-te în centru
voi închide
ochiul obosit
de contemplare.

pe stradă femeile
poartă animale ascunse
la piept
pe picioare
cea din faţă lăsa pe sub fustă coada de şarpe.
am trecut repede
următoarea femeie
legăna şoldurile şi chicotea
veveriţa jucăuşă.
de mînă propria femeie
(iată femeile devin proprietate printr-un simplu act)
atunci i-am văzut mica vieţuitoare
şi am zîmbit.
a surîs de parcă
nu am avea la marginea patului
grădina aceea
zoologică.
în autobuz
porumbeii căutau cuib
femeile stăteau pe primele scaune.

cu inima pe partea stîngă
conduc pe străzile negativului
lumea pare britanică
toţi se aruncă spre mine
ca pentru un accident fatal.
de vină e focalizarea ziceai
pentru a-mi domoli simţurile
am scurgeri
adrenalina ce era pentru noi
şi găleata ataşată braţelor tale rigide
dă-ţi ochii cu vaselină
conservă-te.
de aici relaţia a început să scîrţîie
mînile tale îngheţate
nu mai simţeau curbele curajului meu
lăsarea pe vine
este atitudinea neputinţei.
volanul [...]

în camera mică un lan de porumb
la geam floarea soarelui pînă în tavan
aplecată să prindă raze
şi vocile copiilor
şi paşii zburdalnici.
în camera mică intru doar toamna la treierat
îmi pun cizmele de cauciuc şi pălăria de paie
recolta e bogată în fiecare an
copiii cît spicele cu braţele ridicate
voi sădi la toamnă un nuc
covorul verde păstrează
cîntec de greier.

la vîrsta aceea soarele apare pe faţă
se ascund ochii
gusturile sunt mai sîrguincioase înţelegerii
ursitoarele te prind de picioare te aruncă în sus
să-ţi reamintească menirea.
e vîrsta la care baţi din călcîie
se împlinesc toate dorinţele
dar un centimetru în plus nu se poate
ştii asta deja ai citit cartea te-ai înfiorat.
de aceea baţi din călcîie să te lepezi să ieşi [...]

Cu ciocanul acela nu vei sparge bolta cerului
De pe pe scăunelul speranţei,
Baţi aerul doar, aerul, de nici nu mai respiri şi te sufoci.
Degeaba scuturi palmele şi sufli în ele
Ca pentru o trudă ce va izbuti.
Apleacă-ţi ochii spre limpezire
Lumea e aici, la picioarele tale,
Slobode visele vor păşi a izbîndă,
Ritmul lor, bătăile ritmice,
Truda, doar truda te ţine [...]

de o săptămînă (parcă de o viaţă)
prin muşchii mei nişte copii neastîmpăraţi
trag mingea cu putere şi scandează
fiece reuşită
pielea se umflă gata să crape
să elibereze mingi şi glasuri de copii
azi nu ai voie să mă scarpini pe spate
terenul e ocupat
ştiu îţi vor creşte unghiile pînă în carne
vei uda gazonul blestemînd în tăcere
îţi voi simţi blestemele pe [...]

la marginea iubirii
ca la marginea podului
pe lîngă maşini şi trenuri de mare viteză
simţi căderea ca pe o călătorie
în lumi de dincolo
tunelul spaţiului şi al timpului
dar mai ales al viselor
ce se împlinesc
cu o simplă
bufnitură.
la marginea inimii
la marginea bătăilor îndepărtîndu-se
pînă ce o ceaţă se lasă în vene
şi-şi dezgoleşte spurcăciunea.

lupul cel rău
a coborît la oraş
voi ştiţi copii, voi ştiţi,
îşi arată colţii pe străzi
de cînd bunica s-a mutat din pădure
la etajul trei
lupul sare din balcon în balcon
holbează ochii
de după perdele
voi ştiţi copii, voi ştiţi,
şi vă ascundeţi sub paturi
cum cei trei purceluşi
în casa zidită
“nu mi-e frică de lupul cel rău
de lupul cel rău”
cîntaţi pe sub paturi
pe [...]

deschide larg braţele sternul
lasă porumbeii să zboare
inima liberă va alege atunci
pentru cine să bată.
măruntaiele îşi cunosc stăpînul
nu te teme
ele nu se supun gravitaţiei
ca fiinţe adoratoare ale propriei vieţi
vor străpunge prin noul corp
alt culcuş.
vei înţelege că pielea are terminaţii tactile
pe o singură faţă
şi vei privi
altfel
lucrurile
cu două feţe.

pasăre roşie
cu burta de soare
ochii explozii
două megatone
bate din aripe
sete
şi cuprinde pămîntul.
pasărea orizont
disturbă imaginile
dilată atmosfera
şi o trînteşte
să-ţi frîngă
binele zilei.
preoţii se roagă în altare
mirul să-i topească
ghearele.

A cu accent ascuţit-ţipăt
asemeni literei
B univers-multivers
atoatecuprinzătoare sine în sine
C marea deschidere
spirituală.
omul-lumea-relaţia
doar trei litere
primele trei
urmează explicări
şi
revelaţii.
trei dimensiuni în care logica
cu siguranţă dimensiunea supremă
deschide orizonturi
noilor înţelegeri.
în pat
cu ochii aţintiţi spre tavan
o muscă în colţul din stînga
confirmînd raţionamentul
ABC
nu XYZ
primele semne ale cunoaşterii,
ultimele
în abecedarul înţelepciunii,
acestea
generaţiilor ce mai au timp.
A cu accent ascuţit
ţipătul nostru
la naşterea
artei.

oameni mici
roiesc în jur
ţipetele-zumzete
uneori torc de bucurie asemenea pisicilor
alteori îşi ascut ghearele pe creierul meu.
fac pistoale din orice
şi trag după mine de parcă viaţa mi-e în mare pericol
panica se aşterne mai uşor
în preajma fiinţelor mici
ca o fobie puternică
dătătoare de satisfacţii.
în bucătărie femeile
nepăsătoare la traumă
miros de cafea.

Astăzi serbăm ziua de naştere a băieţelului nostru. E mare. Împlineşte 5 ani. De mîine, cîteva zile ne vom rupe de atmosfera oraşului. Era şi cazul pe această căldură. O binemeritată vacanţă. Aşa că aştept mesajele de la dumneavoastră pe acest post. Răspunsurile peste cîteva zile. Doar dacă nu voi găsi net pe undeva [...]

ţi-am zis bună ziua ca de obicei
bună pe naiba ai răspuns
şi privirea aceea ca o săgeată precis în inimă
de parcă inima mea plină de cicatrice ar suporta încă una şi încă una
tu m-ai antrenat
ştii poverile ce le purtam şi munţii
ziceai că la 2000 de metri altitudine e ozonul
şi respiram adînc şi mergeam mai departe
azi ziua [...]