trotuarul meu are forma oamenilor
ce zilnic îl lustruiesc
se ridică în picioare cînd nimeni nu-l vede
chiar trage cu ochiul
(trotuarul meu are ochi)
şi zîmbeşte cu buzele
pînă la blocuri.
trotuarul meu iubeşte femeile
le admiră de jos
povesteşte cu voce scăzută
toate dedesupturile
are impregnate rănile copiilor
şi loviturile bărbaţilor
cu picioarele zdrobite
de atîtea băgări.
trotuarul meu şerpuieşte
ia forma creierului irigat
de dorinţe
el face pact cu vecinii
pentru [...]

de la căldura verii mi se trage
repulsia pentru căldură
degeaba te apropii şi şopteşti
urechile mi le voi lăsa iarna
să degere
păsările să zboare în ţările calde
şi să ţipe acolo
pe la streşini mi-am curăţat cuiburile
călătoresc doar prin părţile reci
ale nordului
unde buzelor învineţite
le îngheaţă cuvintele.

desenez ceva plat
tu zici că-i pămîntul
şi te implici
în ceea ce doream a fi opera mea
nu sunt bun desenator imaginaţia
altora dă sens reprezentării
pui doi copaci cu trunchiuri
şi crengi
fără frunze
în jocul acesta nu mă implic
frunzele au căzut
şi au devenit pămînt pentru alţi copaci
îi desenezi şi pe aceştia
mai înalţi
şi-mi faci semn
o săgeată spre adînc
acolo rădăcinile
la bistriţa viaţa se [...]

de cîte ori mă aşez lîngă roşeaţa obrajilor tăi
cu obrazul meu pal
o pasăre îşi face cuib între noi
şi depune un ou
nu ştiu cînd m-a părăsit îngerul
era pe vremea cînd nu te cunoşteam
orfan de înger ţi-am atras admiraţia
şi mi-ai propus cuib
ziceai
îngerul meu are două aripi
e blînd şi ascultător
îi arunc cîteva firimituri
şi-mi ascultă dorinţele
am acceptat datorită frumuseţii [...]

am constatat că orice scrii
că oricum scrii
nimic nu e absolut valabil
nimic nu e absolut acceptat
de aceea m-am hotărît să nu mai scriu pentru oameni
ei au raţiune şi tranşează ideile
şi le amestecă cu ideile lor
de parcă toţi am putea gîndi la marginea prăpastiei
sau în vîrful unui pisc
am scris oamenilor cale de vreme
şi oamenii au înţeles scrierea [...]

odată se vor pierde cuvintele
chiar şi cele scrise
un vînt
le va înălţa
pînă în straturile de sus ale atmosferei
acolo unde chipurile celor
ce ştiau cîndva să vorbească
se vor aşeza unele lîngă altele
într-un mare poem.

se joacă fotbal pe la toate colţurile
noul cartier
asemenea vechilor cartiere
maşinile mai multe
întrerup partidele
precum partidele de amor
săvîrşite în semiîntuneric
prin cine ştie ce pajişte
cu ieşire la stradă.
peste oraş perdeaua gri
asemenea perdelei
pe care am schimbat-o de vreo 20 de ani
cînd maşina de spălat
mare consumatoare de curent
s-a gripat
(nu era anti-tartru pe atunci)
erau doar găleţile de nisip
în care copiii adunau [...]

în peşteră
înţeleptul aude
murmurul oraşului
cuţitul înfipt pînă la plăsele
simte durerea
şi neputinţa
tremurul călătorului aşteptînd busul.
curgerea coloanelor umane
picăturile de condens
pe umerii săi aplecaţi.
pe scaunul unui autobuz
unul citeşte o carte groasă
despre cum să devii înţelept.

privesc firicelele mişcătoare
cu care m-am înzestrat
de cîteva luni
cum fredonează aceeaşi melodie
prin frecare
de alte firicele
cum se împreunează în ritualul
emoţiei.
toate simţurile se contopesc
şi plăcerea
mă inundă
nesătulă
de propria prezenţă.
firicele din jurul inimii
găsesc firicelele altei inimi
bat împreună
ritmul
şi sîngele,
în jurul gurii
buze melodioase
îmi închid buzele
şi nu pot vorbi.

pe scaunul meu frunzele
şi două femei mai îmbrăcate,
ca doi copaci
folositori
umbrei.
scaunul meu nu are strat de ozon
doar zîne ce mijesc ochii
şi surîd adormirea copiilor.
abia după adiere femeile
dezbracă ultima scorbură
ce-mi sună doinele
instrument secret
al apropierii.
în cameră două scaune
asemenea călătorilor spaţiali ne punem
centura de încredere
şi ne eliberăm
în lumea destinelor.
femeia mea
are două femei
sateliţi.

lenjerie intimă
timpul
se schimbă frecvent.
de aceea
genul
neutru.

de ce naiba se cramponează poeţii
îşi etalează talentele printre fiinţe minore
(aşa îi consideră pe ceilalţi poeţi-proletarii cuvintelor)
se entuziasmează la fiece gînd bun
la fiece înţelept în interpretare.
o aură
diversă în culori
şi ţipete
şi capetele poeţilor se adună prin şanţuri
pieţe
biblioteci
internet.
am rămas adunînd unghiile roase
cu patos
spre inspiraţie
am hotărît groapă de gunoi spre incinerarea acestora
colecţia mea de diamante
neşlefuite.
voi sculpta pe gunoiul [...]

ca o zi memorabilă
pentru fordul meu găunos
ziua în care genunchii goi
atingeau schimbătorul de viteză
şi viteza inimii.
de aici am pierdut noţiunea timpului
ştiu acesta e un clişeu
dar sînii tăi ce-mi atingeau spatele?
dar mîinile tale?
goneam ca un clişeu
ai poziţionat genunchii pe parbriz
spre mai bună recepţie
a trecătorilor
făcînd cu mîna bolidului
meu.
am schimbat maşini de atunci
doar chipul postat în geamul din [...]

s-a ascultat muzică
s-a tăiat tortul
23 August a fost astăzi gustar
şi poeziile copiilor fîstîcelile
aplauzele şi zîmbetele părinţilor
azi s-a făcut serbare mare în faţa blocului
s-au oprit motoarele
maneliştii apreciază tortul
şi muzica bună
pentru cîteva ore
buna organizare dă satisfacţie
precum odinioară
cîntarea româniei
între comunism şi democraţie
între război şi pace
între secolul 18 şi 21
puritatea copiilor
punte.

îţi apăs vipera în gură
să nu mă caute cu limba
să nu mai sîsîie la fiece mişcare
am trupul cald
şi mă priveşte
cu pofta ochilor tăi
vipera ta are pui
de culori diferite
îţi ies prin nări ca un curcubeu
pînă spre tălpile mele.
cum aş putea călca fiinţele
ce te ţin în viaţă?
creştetul tău aură
de licurici
veninoşi
degetele tale
au unghii sidefii
de fluturi minusculi
ce zboară
pînă la [...]