un vîjîit
cămile
nisip
în cocoaşe îmi strîng temerile
mă adap două săptămîni
pînă spre sete
doamnele îmi admiră cocoaşele
le ating cu palmele fine
mirosurile parfumurilor le întăresc.
pe cocoaşele mele sînt desenate
inimi de toate culorile
şi nume
şi semne
cresc temerile asemeni altarelor
preoţi
binecuvîntează bărbaţi
ce iau palmele doamnelor
aruncă buchete
lăsînd cicatrice.
roşie furtuna
şterge urmele caravanei
o dună îmi acoperă temerile
în miros de tămîie.

Aşa se numeşte reţeaua socială în care vă aştept pe toţi prietenii virtuali. Puteţi intra de aici: www.ioanbistriteanul.ning.com . Vă aştept cu poze, muzică, video, dar, mai ales, cu texte de calitate. Orice poate să îşi construiască o reţea proprie. Aşa că vă urez succes.

jos de pe voi toate
obiceiurile
să rămînem goi să ne privim
cum privesc mamele pruncii.
erupţiile roşii ca scrieri
să le citim
cu degetele în braille.
să ne atingem şi să pătrundem adînc
înţelesul oceanului
iar malurile
vor rămîne nu să ne despartă
ci să ne împreune
maluri de obiceiuri pietrificate.
în noi se vor îneca doar cei veniţi din curiozitate
invitaţii întîrziaţi
nu priviţi hainele întinate
cînd vă dezbrăcaţi. [...]

 
Ea te loveşte, tu taci,
mama ei de viaţă!
mama ta de neajutorat!
taci de parcă ţi-au fost furate cuvintele
imaginile nu ţi se mai formează în creier,
ţi-e spălat
cu apă dură, să se depună reziduuri.
mama ei de viaţă!
trece ca un tăvălug peste tine
şi o priveşti prosteşte şi o accepţi şi taci
uneori mai şi cînţi prostiile acelea
rămase în auz ca [...]

ai lăsat ochii în pămînt pînă a crăpat
un fluture pe umărul stîng.
pescăruşii îndesaţi la polul opus
mănîncă viermi şi zboară deasupra nisipului.
soarele se învîrte în jurul pămîntului
odată la două zile
savanţii notează unghiul de vedere şi aisbergurile.
obrajii au căpătat culoare roşiatiacă
ţi-ai cerut scuze şi ai mers la toaletă
doi sateliţi s-au poziţionat mişcărilor tale
fără triangulaţie te speli pe [...]

oraşul se numeşte Sao şi oamenii săi saoeni
ocupaţia lor principală e preschimbarea inimilor şi altoirea vaselor de sînge
chiar şi plantele au inimi la rădăcină
se hrănesc cu tîrîtoare şi alte păcate
în Sao păsările au picioarele amputate
zboară legate de creierele oamenilor
fiecare om are pasărea sa ce-i şopteşte de sus triangulaţia locului
oamenii se păzesc astfel de tîrîtoare şi [...]

în apartament nu e frig, iau încă o pătură, acopăr copiii,
cu soţia mă încălzesc peste limita maximă,
de dimineaţă am găsit un vierme îngheţat
în colţul cămării,
de dimineaţă frigul mi-a pătruns în creier asemeni ştirilor cu gripa porcină.
pe discovery mamuţi îngheţaţi de mii de ani,
pe cînd omul încerca primele încălţări, stabilea numere hainelor,
mă gîndeam dacă nu sîntem [...]

pe http://ioanbistriteanul.ning.com. Puteţi să vă postaţi şi acolo articolele.

Pe şaua calului goneam
cînd a căzut o frunză,
pe şaua calului goneam
cînd a căzut un nor,
pe şaua calului goneam
cînd stele au căzut.
În urma ta laşi semne precum vînatul
ce joacă vînătorului de vise feste
pădurea ta nu are rădăcini,
înaltul tărîm al vînătorii
din poveste.
Sînt obosit dar fericirea mă ghionteşte
să nu opresc galopul,
printre stele privirea ta
din toate străluceşte
ascunzătoare ţi-ai făcut [...]

au ascuns manuscrisele în sertare
apoi le-au scos prăfuite
să te dedai licenţelor poetice
iată marea infamie!
acum trebuie scuturate pînă le pică metaforele
pînă ce nu mai pot fi comparate cu timpul lor
ne privesc cu un singur ochi
le rostim cu jumătate de gură
maculatură schilodită de timp şi de oameni.
eu nu mi-am ascuns sub birou scrierile
am lăsat la vedere
şoaptele aplecate [...]

caut prin tine ca un chirurg
pe stînga era gara plină de oameni aşteptînd trenul
eu rătăceam pe un peron dezafectat
unde speram să te întîlnesc.
te ascundeai în umbra vagoanelor
apăreai din cînd în cînd umbră cu ochii aprinşi
mă simţeam vînător tresăream la fiece zgomot
pînă ce am obosit amîndoi şi ai ieşit să mă mîngîi
stăteam terminat pe o şină
atunci [...]

Traian Ilea Si Valeria Codorean - La Toti Ni-I Greu - The funniest movie is here. Find it