Mă întrebam deseori ce se ascunde dincolo. Sîntem limitaţi de cele două motoare de căutare. Oare paginile pe care ni le deschid sînt cu adevărat reprezentative? Nu se acund informaţii dintre cele mai importante pe cele mai îndepărtate pagini? Care sînt criteriile după care se obţin rezultatele cererii? Cred că e un cerc vicios în [...]

aveam vreo trei ani cînd am înţeles că soarele
luminează, încălzeşte,
cu razele lui te poţi spăla de întuneric.
atunci am prins o rază să o dăruiesc mamei,
cînd am deschis pumnul a fugit;
e primul plîns ce mi-l amintesc.
aveam şaisprezece ani, ţin minte,
am înţeles că zîmbetele nu încălzesc decît clipe,
că fiorul se scurge spre degete şi păşeşti
ca pe o [...]

stăteam rezemat cu coatele de pervaz
afară poeţii şi poetele se îndreptau grăbiţi într-un singur sens
mii de poeţi murmurînd versuri
paşii lor apăsaţi muzică în ritmuri stridente.
am deschis gura într-un căscat şi ca un vortex de o clipă
am aspirat aerul muzele hainele poeţilor şi poetelor
au rămas goi şi au început să alerge să se ghiontească
îşi etalau nurii [...]

Covorul pe care trăiesc e la 30 de centimetri de sol.
Cu picioarele spălate, în chiuveta înălţimii,
păşesc cu sfială.
Am adus întreaga mea avuţie aici,
avuţia mea spune poveşti despre un covor fermecat
pe care poţi păşi încălţat.
Urmele paşilor trec dincolo,
dedesubt,
se lipesc solului.
Atunci vom păşi pe iarbă şi pietre,
vom atinge urechile de gheţari.

fix în ochi!
şi-am ameţit
m-am încolăcit în existenţă
la trecut scot limba
prezentul îşi dă ochii peste cap
în doze puternice
iarba pe care mă târăsc
zornăie inele
venin scuip din nepăsare
spre viitorul pornit din criză
alungindu-se până la alta
în trunchi de copac
fac spirale energetice
în laţul zădărniciei
îmi sugrum speranţa
înfăşor nesomnul
pe zori desfigurate
tunel prin noapte construiesc
în văgăuni nu mai am loc
s-au umplut cu deznădejdi
îmi [...]

Nu m-a lăsat memoria, doar că înfloriturile,
zîmbetele strînse la inimă peste ani,
s-au acumulat primului zîmbet.
Astfel o văd pe Maria ca pe un zîmbet deplin,
o văd pe ascuns, noaptea, uneori şi ziua şi atunci clipesc.
Mai întîi buzele acelea ca două fructe(mirosul ceaiului de dimineaţă),
apoi ochii şi lacrimile de fericire.
Da, lacrimile în care şi azi m-aş îneca,
înot [...]

auzi? pe la picioare un foşnet ca un şarpe
de lapte
ce suge la ugerul mamei
abandonat cu ultima piele năpîrlită.
auzi?
ridic picioarele să treacă fiorul creaţiei
să-mi eliberez braţele şi să scriu.
biroul uneltirilor mele poartă miros de sînge
rece
pe aici te hîrjoneai cu ursuleţii de pluş
le scoteai puful şi scamele
iar ochii tăi de şarpe
pîndeau în susur de şarpe.
auzi?
cu picioarele ating [...]

Păi chestia aceasta, relaxarea mesajului religios şi adaptarea sa publicului nu e valabilă aici. Ştiţi de ce? Pentru că budismul nu este religie. El nu presupune existenţa lui Dumnezeu, relaţia omului cu Acesta. Budismul este filozofie, nu este religie! O părere pe care o susţin cu tărie. Aşa că nu aşteptaţi muzica rap în biserica [...]

Era un băieţel uscăţiv, mic de statură şi slăbuţ pentru vîrsta sa. Zicea că are şapte ani, dar nu îl credea nimeni. Mereu murdar pe faţă şi pe haine părea mai degrabă desprins dintr-o poveste petrecută secolele trecute. Doar ochii aveau o sclipire ciudată, un fel de inteligenţă nativă, ce te ducea cu gîndul la [...]

el nu ştia ce broască are cheia
dar era domn aşa se prenumea
el deschidea şi închidea de-aceea
a vrut s-o vîre şi-n urechea mea
el era tare dornic să deschidă
-e cheia viselor! l-am lămurit
am mai păstrat sub ea ca-ntr-o firidă
partea din mine care n-a murit
el nu ştia deloc virtutea cheii
dar era domn avea curteni destui
-deschideţi-l! strigau în jur [...]

spre stînga
mi s-a rostogolit ochiul
el nu vedea
cum niciodată nu a văzut
din rece o fiinţă
s-a hrănit cu răceală
pînă ce a cuprins pămîntul
mai întîi emisfera vestică
ochiul a devenit cristal
ochiul de-a dreapta
privea steaua polară
fiinţa îşi priponea
piciorul dinspre est.
 

Iubind-o ca pe fructul interzis,
această deşănţată poezie,
mi-am regăsit încrederea în scris,
din care pricină, nici nu se ştie.
Nu mă droghez în mod exterior,
şi-aşa, şi-aşa am nebunia-n sânge,
transcriu doar nişte stări care mă dor
şi scriu un vers atunci când nu-l pot plânge.
Un port la stranii mări e trupul meu
cu birturi, nave şi prostituate,
cu el mi-a greu, dar [...]