Saturday, January 30th, 2010 | Author: ioanbistriţeanul
aveam vreo trei ani cînd am înţeles că soarele
luminează, încălzeşte,
cu razele lui te poţi spăla de întuneric.
atunci am prins o rază să o dăruiesc mamei,
cînd am deschis pumnul a fugit;
e primul plîns ce mi-l amintesc.
aveam şaisprezece ani, ţin minte,
am înţeles că zîmbetele nu încălzesc decît clipe,
că fiorul se scurge spre degete şi păşeşti
ca pe o gresie caldă,
înaintea paşilor tăi o baltă ce aşteaptă
pasul în plus.
îmi amintesc atîtea lucruri, fapte,
le-aş nota pe o coală şi le-aş marca cu verde fluorescent,
asemeni ochilor tăi cînd mă priveau.
îţi şterg fruntea, speranţa nu moare,
îmi spuneai asta şi speram
că ultima rază de soare va fugi
printre degetale tale,
că o voi urmări
pînă la cer.
Category: poezie
Saturday, 30. January 2010
Acestea sunt niste versuri frumoase, cu adevarat.
O zi buna!
Saturday, 30. January 2010
“mi amintesc atîtea lucruri, fapte,
le-aş nota pe o coală şi le-aş marca cu verde fluorescent,
asemeni ochilor tăi cînd mă priveau” - ei, ce frumos… Verdele acela fluorescent este imaginea cheie…
Saturday, 30. January 2010
Placuta speranta de inaltare si de impartasire…
Saturday, 30. January 2010
Cui ii dedici poeziile astea, Ioan?
Nu cumva vreunei amante?
Saturday, 30. January 2010
“zîmbetele nu încălzesc decît clipe”
din nefericire..
Saturday, 30. January 2010
Foarte frumos! Comentariile sunt de prisos. Felicitari!
Saturday, 30. January 2010
O calatorie printre amintiri, marcate cu verde fluorescent….Sunt de fiecare data incantat sa-ti citesc versurile !
Saturday, 30. January 2010
Da, suntem si amintiri, nu numai prezent si ganduri spre viitor.
Sunday, 31. January 2010
Amintirile sunt de cele mai multe ori, o compensatie pentru prezent?E bine sa nu le uitam dar sa privim inainte…razele de soare se vor ivi in curand…
Monday, 1. February 2010
Frumoase amintiri ai! Cred că toţi am vrut să dăruim mamei o rază, dar nu mai ţinem minte…
Mi-aş dori să am mai mult timp să pot intra pe aici, unde găsesc lucruri atât de frumoase! Până atunci, mulţumesc oricum pentru colţul de linişte!
Tuesday, 2. February 2010
Da, speranta nu moare niciodata. Imi place ca ne amintim uneori ca e nemuritoare. Una dintre cele mai frumoase poezii ale tale. Un an bun iti doresc !
Tuesday, 2. February 2010
Vă mulţumesc pentru comentarii şi vorbele bune.