Friday, February 05th, 2010 | Author: ioanbistriţeanul
pariurile pe bani nu mai sînt la modă
nici banii nu mai sînt la modă
se fac pariuri pe credite şi pe viaţă
pe ceea ce nici măcar nu avem pariem
eu pariez pe moarte îmi place să cîştig
şi zdrăngănesc moartea prin faţa celor ce bat palma pentru orice chilipir
ochii le sticlesc îşi freacă mîinile le introduc instinctiv în buzunare
ei nu au o moarte pe care să parieze
sau mai degrabă se tem să nu o piardă
întorc buzunarele pe dos şi pariază pe credit
le dau cu dobîndă
parte din moartea mea.
Category: poezie
Friday, 5. February 2010
“şi zdrăngănesc moartea prin faţa celor ce bat palma pentru orice chilipir
ochii le sticlesc îşi freacă mîinile le introduc instinctiv în buzunare”
Se pare că ai creionat perfect chipul celor care nu mai au niciun Dumnezeu, care pentru bani ar face orice, crezând că dacă au bani au totul, pot cumpăra totul.
Friday, 5. February 2010
“eu pariez pe moarte îmi place să cîştig
şi zdrăngănesc moartea prin faţa celor ce bat palma pentru orice chilipir
ochii le sticlesc îşi freacă mîinile le introduc instinctiv în buzunare
ei nu au o moarte pe care să parieze” - un astfel de pariu aş face şi eu, chiar dacă nu sunt amator de jocuri de noroc…
Friday, 5. February 2010
Geanina, Cristian, o pereche frumoasă a cărei prezenţă mă încîntă.
Friday, 5. February 2010
Înfiorător ai spus “pariuri pe viață, pe ceea ce nici măcar nu avem”, însă ai mare dreptate!
Friday, 5. February 2010
Primăvara asta…
de Ottilia Ardeleanu
(13 aprilie 2009)
Primăvara asta mi-au răsărit
Mai mulţi ghiocei ca niciodată
Şi mi-au plâns mai multe lăcrămioare
Pe lângă casa din pietre de dragoste zidită
Buchete de clopoţei albi roz liliachii
Mi-au zăngănit în dimineţile în care mă trezeam
Iluzoriu în braţele sufletului tău
M-au însorit narcise în tufe parfumate
De gelozie vremelnică
Mii de lalele pastelate şi-au aplecat cupe
Să pot sorbi nectar de înmiresmată iubire
M-au purtat spre infinituri păpădiile
Sub pufoase umbrele de sinceritate
Iar câmpurile înverzite mi-au întins
Covor smerit din pacea Pământului
Mi-au luminat privirile ochii cerului
Şi mi-au limpezit gândurile izvoarele repezi ale munţilor
Apoi, s-au scuturat imaculat florile de măr
În părul meu, mai nins ca niciodată!
Primăvara asta m-au îmbrăcat zorile
Cu frăgezimea ierbii şi mi-au cântat guguştiucii
Melancolic dintre mugurii iţiţi pe ramuri
M-au legănat bărci de nuferi în largul lacului fericirii
Şi m-au trezit din lâncezeala iernii gâze mici şi iuţi
Primăvara asta mi-a deschis fereastra către tine,
Iubitul meu cu glas de doină!
Şi m-a ferecat în inima ta mugure fraged ce stă să-nflorească…
Eu sunt doar o albină ce se-opreşte pentru a-ţi sorbi nectarul buzelor
Vântul ce se furişează printre irişii ochilor tăi
Clipa fugară ce se stinge în universul sufletului tău…
Primăvara asta mă găteşte mai mult ca niciodată
Cu sentimente albe galbene roşii violete
Şi mă trimite în goană să te întâmpin
Cu gânduri proapete de iarbă cu ochi senini de cer
Cu braţe catifelate de flori de cireş
Ca să-mi mângâi singurătatea, căutările şi speranţele.
Dar eşti tu, oare, pregătit să mă primeşti lângă tine?!
Friday, 5. February 2010
diformă
de Ottilia Ardeleanu
(5 feb. 2010)
(ficțiune)
căram ochiul acela
cu lentilă de contact
vîrtej ce-mi desfăcea spinarea
într-o gură de trompetă
trei comete își prelungeau trena de alamă
pe fruntea fardată cu cenușă
tumoră mîna dreaptă
odată cu rotația în jurul gîtului
erupție de rubine
din unicul sîn un braț de fire colorate
împingea întunericul în cercul vicios
se încolăcea diademă cu spini
buze portocalii radiau transparent
ca un zîmbet de halloween
cutele erau pasteluri rupte de pe anume pînze
firave pășiri alungite de umbre
în zbor de stelurikoane
o poartă în transă înghițea ghemul de abur
pe vîrfuri în tufe fluorescente pitite cuvintele
privirea în extaz!
Friday, 5. February 2010
Draga Ioan, sincer nu inteleg versurile acestea. Imi plac insa celelalte poezii ale tale, deosebit de frumoase.
Stiu sigur ca am noroc mare ca tii la mine, altfel …