Monday, February 08th, 2010 | Author: ioanbistriţeanul
ştii cum e
ninge iar
în modul acela familiar
ca şi cum te-ai întoarce
în iarna primului bulgăre aruncat
spatele iubirii tale are forma
perfectă
nimic şifonat
nu ştii cum ai ajuns acolo
luminezi ca un felinar
cel puţin o sută de metri împrejur
copacii au forma inimii tale
el te priveşte
tu o ştii
îi simţi suflarea lângă buzele tale
restul e poveste
ştii cum e
când nu mai ninge
e rece
el te priveşte
de dincolo de zid
întunericul ţi-ascunde
forma buzelor
încreţite într-un rictus
ochiul stâng cerne o lacrimă
a nimănui
ştii cum e
când ninge iar
şi nu mai simţi
încotro
să ascunzi iernile
bolnave de lipsa iubirii.
Category: Texte de la prieteni
Monday, 8. February 2010
“întunericul ţi-ascunde
forma buzelor
încreţite într-un rictus
ochiul stâng cerne o lacrimă
a nimănui” - da, un pasaj frumos, o propunere poetică deosebită…
Monday, 8. February 2010
“ninge iar
în modul acela familiar
ca şi cum te-ai întoarce
în iarna primului bulgăre aruncat” - iată o amintire deosebită.
Tuesday, 9. February 2010
O seara superba va doresc, Ioan si Leo.
Mult succes cu siturile, o sa mai trec din cand in cand pe aici (sper sa nu va deranjeze).
Tuesday, 9. February 2010
Nu prea imi place sa ma pierd in detaliile vietii. Imi plac lucrurile importante si deloc net-ul (simt ca imi bulvereseaza viata).
Seara superba!
Wednesday, 10. February 2010
Ottilia şi Cristian, mulţumesc pentru aprecieri!