Tuesday, March 02nd, 2010 | Author: ioanbistriţeanul
Un gol uriaş se extinde la suprafaţa pămîntului
pătrunde în oameni ia forma reliefului la un metru de sol
dedesubt rămîne atmosfera curată
pentru copii şi animalele mici
deasupra înţelegerea frustrarea
uneori oamenii se apleacă să ia o gură de aer
să lepede cele puse la suflet.
de acolo de jos cerul are culori vii
de acolo de jos se vede o lume cu oameni frumoşi.
cînd oamenii iau copiii în braţe
aceştia încep să plîngă
lacrimile lor se opresc
la un metru de sol.
Category: poezie
Tuesday, 2. March 2010
“uneori oamenii se apleacă să ia o gură de aer
să lepede cele puse la suflet.
de acolo de jos cerul are culori vii
de acolo de jos se vede o lume cu oameni frumoşi” - frumoasă poezia, Ioan. O zi bună îţi doresc…
Tuesday, 2. March 2010
Tare ma sperie acel vid!
Tuesday, 2. March 2010
Suntem nişte poluatori de suflete!
Titlul este extraordinar: “Nu sprijiniţi mîinile pe oglindă!”, adică… vedeţi că în orice întreprindeţi lăsaţi amprenta!
De voi depinde fericirea copiilor voştri!
Nu voi comenta mai mult, deşi am atâtea de spus.
Liviu, eşti un poet deosebit!
Ottilia
Tuesday, 2. March 2010
‘cînd oamenii iau copiii în braţe
aceştia încep să plîngă’..
De ce omul urateste candoarea?
Friday, 5. March 2010
Unde ai fugit?:)