Doar două vorbe pentru cei ce încă mai au răbdarea de a le asculta. Nu răniţi sentimentele, nu atingeţi sudoarea -acidă uneori- a celor ce trudesc prin cuvinte. Ei liber se exprimă, pozitive gînduri ce pot fi întipărite pe retina memoriei. Şi ştergerea acestora se face greu, cu osîrdie, lăsînd riduri amare în memoria colectivă. De aceea vă zic doar două vorbe. Prea puţine, însă suficiente neantului. Sufletele se sting încet, iar în urma lor rămîn întipărite necazurile. Acelea comune, pe care cu toţii le experimentăm zilnic. A nu atinge cu floarea poetul e doar o uşoară vulgaritate destinată novicilor, rudimentari în ale sentimentelor. Noi, cei mai experimentaţi, vom fi pradă uşoară tuturor răutăţilor. Şi de aceea ne refugiem în gîndire şi ne ascundem în spatele umbrelor. Acestea sînt vorbele pe care însumi vi le transmit. Cu o mare speranţă.
Friday, July 09th, 2010 | Author: ioanbistriţeanul
Category: Fata in fata
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
9 Responses
Friday, 9. July 2010
Ioan,
n-am mai lăsat semnul trecerii pe la tine de ceva timp, te citesc cu aceeași mare plăcere.
Imi pare tare rău să aud că ești supărat..tot astăzi am mai auzit ceva asemănător, de la o prietenă.
Imi pare tare rău!
Friday, 9. July 2010
Nu, nu sînt, e un text mai vechi. Mulţumesc de trecere.
Friday, 9. July 2010
Multumesc pentru vorbe. Scrisem destul de mult pe acceasi tema, chiar astazi, dar nefiind atenta am pierdut textul. Nu prea stiu sa ma salvez, era pregatit pentru agonia. Acolo e razboiul cel mare. Voi incerca sa-l rescriu era prea hazos, pacat. Vechiul meu obicei de a nu scrie decat in direct la tastatura, fara sa mai pun mana pe o “unealta” de scris. Si multe altele. Multam fain pentru luna aceasta ma simt bine iar printre voi. Cele doua vorbe vor ajunge cu siguranta la cine trebuie…sufletele se sting incet…incet
O seara frumoasa !
Friday, 9. July 2010
nu vin aici să rănesc. cred că cei ce vin cu astfel de gânduri, ar face bine să stea deoparte.
vin aici să ascult. şi mi se pare că cel mai frumos solfegiu se naşte în gând şi în inimă.
atunci când armonicile vibrează împreună, înseamnă că şi poet şi cititor, şi povestitor şi auditoriu, şi artist şi spectator se confundă…
prin urmare, am voie aici?!
Ottilia
Saturday, 10. July 2010
Dar tu de ce iti ranesti semenii in fiecare zi, la orice pas, prin atitudinea ta? Tu te gandesti ca prin felul tau de a fi spui zeci de mii de injuraturi si de cuvinte; pur si simplu strici ziua omului care discuta cu tine. Crezi ca asa iti castigi respectul? Iti spun eu ca iti castigi numai dusmani si ganduri rele din partea tuturor din cauza atitudinii tale.
Esti numai om dar te comporti exact ca un dumnezeu prin orgoliul si autosuficienta ta!
La astea te-ai gandit?
Saturday, 10. July 2010
Vai, ce e aici? Mona Lisa, comentariul e pentru mine sau pentru Ottilia?
Sunday, 11. July 2010
Hei dragilor vrajba asta nu e buna la nimic. Ce mai meci, formidabil…oricum Bistriteanu a castigat prin comentariul lui, bravo Ioane ! Simplu si la obiect, doua vorbe sunt suficiente uneori.
O duminica frumoasa tuturor!
Monday, 12. July 2010
Pentru Otilia.
Eu una am mizat pe Spania …
Vacanta frumoasa!
Monday, 12. July 2010
comentariul meu era strict pe textul “două vorbe”.
se vede că nu ai înţeles nimic.
nu îţi era direct adresat, aşa că nu văd de unde atâta înverşunare.
dacă ţi-ai propus un război, nu ţi-ai găsit duşmanul.
mi se pare oribilă atitudinea ta.
şi mi se pare ciudat că nu se gestionează astfel de intervenţii.