Iată ce poeme am scris zilele trecute. Din păcate se potrivesc acestei tragedii:
Destin
desenaţi cu creta o linie peste care să nu trec
niciodată
chiar dacă mă voi apropia cu sfială
să o privesc
desenaţi o linie lungă cît cercul pămîntului
de la poli spre ecuator o voi urma
odată mă voi împiedica sau cineva
mă va împinge dincolo
şi va fi consemnat
accidentul vieţii mele
la care doar curiozitatea
şi teama
m-au îndemnat
zic despre moarte
vă zic despre moarte, despre moartea cea adevărată,
ea vine în feluri diferite, cu trîmbiţe uneori,
alteori ţîşneşte şi sare la beregată,
sau păşeşte atît de încet încît nu o auzi,
iar suflarea în ceafă te îngheaţă.
era un vînător, mai degrabă urmăritor al morţii,
aşa se explică înmormîntările zilnice la care
arunca un bulgăre de ţărînă;
şi-a înmormîntat neamurile şi prietenii,
apoi şi-a îngropat amintirile:
cărţi, discuri, fotografii.
era perfecţionist,
nu a ratat propria înmormîntare,
zicea despre moarte că uneori vine chemată,
dar numai celor cu adevărat dedicaţi.
şi-a săpat groapa, s-a agăţat de frînghia unsă cu mare grijă,
apoi a chemat-o, să o privească în ochi;
numai cînd licărirea s-a stins,
numai atunci a sărit
lăsînd să-i cadă din pumn
un bulgăre de ţărînă.
Ambele scrise în 13. 07 2010. Prevestire?
Thursday, 15. July 2010
”şi-a îngropat amintirile:
cărţi, discuri, fotografii.
era perfecţionist,
nu a ratat propria înmormîntare,
zicea despre moarte că uneori vine chemată,
dar numai celor cu adevărat dedicaţi.
şi-a săpat groapa, s-a agăţat de frînghia unsă cu mare grijă,
apoi a chemat-o, să o privească în ochi;”
Stranie coincidență..
Thursday, 15. July 2010
“desenaţi cu creta o linie peste care să nu trec
niciodată”… cred ca acesta e momentul care face diferenta intre viata asta si cea de dincolo… cand ajungi in punctul acesta daca nu gasesti forta sa te tii de stalpii sufletului tau, daca nu gasesti drumul inspre tine sau o mana care sa te tina, aluneci… incet, dulce si pentru totdeauna… simti cum te rupi in mii de farame de lumina… ce muritorii nu le pot aduna… si nici vedea…
Thursday, 15. July 2010
Ioan,
poate că momentul nu este cel potrivit, dar, vrei să citești ceva, te rog?
http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/07/margele-colorate.html
p.s. invitația se adresează și doamnei Vio!
Thursday, 15. July 2010
Am citit povestea. E reuşită, chiar ar merita scrisă şi în altă parte. Nu am lăsat un semn pentru că nu am reuşit să comentez din cauze tehnice.
Thursday, 15. July 2010
Cineva, un tip sau mai multi, de la un radio- fără să mă intrebe, au difuzat ceva din ce am scris…pe mine nu prea m-a interesat, cu adevărat să public, nici nu mă pricep la chestiile astea, dar m-am supărat, chiar am suferit.
Aș vrea, ideea mi-a venit de la Maria Postu, ca, măcar povestea mărgelelor, să-și afle un locșor undeva. O poți publica la tine?
Dacă iți cer prea mult, spune-mi.
Thursday, 15. July 2010
Da, ar fi frumos. O să o pun undeva să fie citită.
Thursday, 15. July 2010
Da, e bine ca ai repostat cele doua poezii care pe mine in noaptea in care Madalina murea, m-au impresionat profund si voi stiti de ce. Stau foarte aproape de IML si inainte de a o duce la Sala Radio a inceput sa ploua destul de zdavan, plopii din fata blocului se plecau la pamant, se aplecau la trecerea ei pentru ultima data atat de aproape.
Sunt foarte trista, fata mea o iubea foarte mult, a crescut cu melodiile ei.
Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Thursday, 15. July 2010
poezia “Destinul” apartine poetului Liviu Ioan-Muresan…
nu e ok sa,ti asumi ceea ce nu ai creat,,,
Thursday, 15. July 2010
hm,,,cred ca m,am hazardat,,,de abia acum realizez ca de fapt tu esti Liviu Ioan Muresan … iti citesc cartile de ceva timp,,,dar nu am stiut ca ai si blog,,
imi cer mii de scuze
Momo
Thursday, 15. July 2010
pentru Incertitudini:
am citit şi eu textul tău. este deosebit. am lăsat acolo un comentariu. nu ştiu dacă va apărea.
dacă îţi face plăcere, îl poţi aduce şi pe blogul meu. sunt şi acolo câţiva cititori consecvenţi. şi cred că ar fi încântaţi să-l citească.
Pentru I.B.:
poemele tale sunt foarte frumoase. în special primul. am lăsat comentarii dincolo.
despre Mădălina nu pot spune decât că a fost un şoc. iată destinul! Să-i fie ţărâna uşoară! păcat de cei ce rămân nealinaţi.
Saturday, 17. July 2010
Mltumesc d-na Gina, intradevar un text care ar trebui citit dw mai multa lume, cat despre comentarii tot nu pot sa fac comentarii pe blogul incertitudini.
Voi ramane in continuare o cititoare fidela! Liniste si pace in suflet tuturor celor care trec pe aici.
Monday, 19. July 2010
Ioan,
mulțumesc mult!
Otillia Ardeleanu,
Sigur! Mă simt onorată!
Vio!
Cu multe mulțumiri !