Tuesday, July 27th, 2010 | Author: ioanbistriţeanul
mă doare ca o arcadă roşie
peste bolta ochiului apropiat de gaura cheii
privesc şi mă minunez
lumea ta e robustă aerisită
prin ea şobolanii se mişcă lejer
eu urăsc şobolanii
dar curiozitatea e mai puternică decît fobia
sughiţ la fiecare mişcare a ta
auzi şi ondulezi mai tare făpturile
şerpii din păr scoicile dintre buze
scuturi picioarele şi plouă cu lavă
întind palmele să cuprind fierbinţeala
mă las pe spate cad într-o baltă
peste care se deschid toate uşile la care am pîndit
te arunci lîngă mine
seci apele ne zbîrcim să nu lăsăm hrană
mă doare arcada roşie privesc soarele
în razele căruia amintirile se usucă
mă tragi de mînecă şi-mi arăţi uşa de deasupra
iată prin gaura cheii
ochii fiinţelor astrale
ce ne pîndesc.
Category: poezie
Tuesday, 27. July 2010
Sentiment de iubire inocent…
O zi minunata iti doresc
Tuesday, 27. July 2010
Cat de… interzis e fructul… Parca ar fi o poezie despre Iubire, nu despre o femeie
Tuesday, 27. July 2010
hmmm, la ora asta sunt mulţi şobolani, Liviu!
ei, succes în activitatea ta (misterioasă)!
Ottilia
Tuesday, 27. July 2010
O zi frumoasa va doresc si eu.
Wednesday, 28. July 2010
Nici mie nu îmi plac şobolanii, însă tu ai un fel aparte de a-i introduce în poem.
Seară bună, Ioan!
Thursday, 29. July 2010
“mă doare ca o arcadă roşie
peste bolta ochiului apropiat de gaura cheii
privesc şi mă minunez”si respectiv”iată prin gaura cheii
ochii fiinţelor astrale
ce ne pîndesc.”
Reprezentativ usor mistic!O zi buna!