22) Sfetnicul nopților mele
Îl văd în umbra viitorului meu,
Pe-același “el” iubind un același “eu”
Și sub o lumină de apă ascund
Un întuneric de soare străpuns
Un veșnic vis, e sfetnicul nopților mele
Al basmelor și-al lumii tronată de iele.
Cu aur de sânge e suflat în vis
Cel ce, cu zâmbet, ochii mi i-a închis
C-o mână scăldată-n scântei,
Mi-aduce mireasma florilor de tei
Cu un gând curat, ca de-un copil deschis,
Mă strânge-n brațe și mă iartă… că l-am ucis.
PE-O LESPEDE UDĂ, ROASĂ DE VREME
M-AȘEAZĂ…. ȘI-MI TRECE PRIN VENE
Pe-un câmp verde, de flori colorat,
Mi-arată un fir al ierbii pe care l-am uitat
Și călcând în picioare timpul
Îmi dă inerția după care-mi plânge trupul.
Cu voce de zeu chinuit de soarta,
Pe gânduri albastre ale vieții mă poartă.
Prin ceața amară a unui port pustiu,
Ma-nvață să merg…. dar eu știu…
credeam că știu, căci el îmi arată
că este una, aceeași, a noastră soartă.
Pierzând utilitatea unui spațiu viu
Ma-ndeamnă să văd cum aș vrea să fiu.
Mi-oferă un destin prestabilit
De-o durere ce-o poartă și care l-a sfârșit,
fiindcă n-am fost cu el în Ziua-ntâi
dar nu l-am văzut …și credeam că nu-i.
Mă iartă din nou și c-o lacrimă-mi spală
Gândul aruncat într-o pivniță pătată cu smoală.
Îmi cere-ncet să-l cred, căci el mă iubește,
Dar cum…când într-un vis veșnic trăiește?
L-aș pierde în amintirea unei nopți
Dacă m-aș trezi și aș încerca să fiu ca Toți.
Dar cum sa-mi dorm întreg destinul
Când doar în realitate îmi arunc veninul…?
Aș infecta o lume de iluzii
ce-mi poartă numele, în fiecare zi.
de Iancu Anca Olivia
să scot toate poemele afară
pe sârmă, la uscat
ce dacă o să mi le vadă vecinii
unele sunt de dragoste
s-ar putea să rămân fără ele
se mai practică, încă,
însuşirea lucrurilor altora
le voi scutura de inutilităţi.
vor putea îmbrăca sentimente
precum o blăniţă înspicată
de iepuraş
şi toate clişeele
în laboratorul poetic
noaptea când zefirul
hoinăreşte magnetic
printre holograme sufleteşti
că iniţiază un cenaclu
al celor mai fragede versuri
pot participa iubirea prietenia
voia bună
vor fi prezente fantezia şi umorul
nu vor lipsi muzele
precum ursitorile
şi toate florile îşi vor deschide inimile
spre desfătare
un concurs de poezie
aşa că voi scrobi cel mai drăguţ poem
cu metafore şi tropi
îl voi însori în raza imaginaţiei
îl voi pune într-un plic cu deschidere amplă
şi-l voi trimite spre analiză,
pe spinarea unui şoricel oacheş
in care eram risipita
si te-am strigat inauntrul meu de taina.
In stralucitoare haine de nunta
ai venit Iubitule, tacand.
Altadata tu imi sopteai cele mai dulci cuvinte de dragoste.
Acum tu vroiai sa ma auzi pe mine,
dar eu uitasem toate cuvintele de iubire pe care le stiusem vreodata.
Ochii sufletului meu te priveau,
picuri de nectar susurau dulci in interiorul meu
si era atata viata vibranda
in nemiscarea trupului meu!
M-am avantat plina de dor spre tine,
cu aripile desfacute ale miilor de ore
in care nu te-am vazut si-n care te-am uitat.
Ruga mea, muta, fierbinte si umeda
de lacrimile departarii de Tine
se inalta frenetica !
Te rog, Iubitule, nu ma mai lasa cu ochii inchisi,
fara sa te vad, fara sa te simt, fara sa te iubesc,
Te rog, Iubitule, nu te mai departa de mine,
nu ma mai lasa singura, pustiita….
Te rog, Iubitule, iubeste-ma asa cum numai tu stii
si invata-ma sa ma daruiesc tie toata!
Te rog, Iubitule,ajuta-ma sa imi amintesc mereu
ca sunt Femeia ta iubita!
ma regasesc in versuri si tot cant .
Alunec trist pe coala alba de hartie,
sau chiar zambesc, trag cu ochiul …
Pe cuvant!Iar daca muza sta departe, se ascunde,
eu nu ma supar, inteleapta o astept.
Sunt locuri unde-i asteaptata, se vede,
nu sunt eu singura ce o chema sa vie …
Este drept!Sunt fericita cand depun o marturie
iar eu astept in colt ca sa apara rima.
Ma gandesc, nu trec in fata cu furie,
mai bine o ascult cum vine-ncetisor …
O prind pe prima!Asa sunt eu si-s multumita c-am rabdarea
pescarului ce-asteapta-n liniste doar prada.
De scriu o poezie sau imi spun parerea,
recit,… apoi citesc în ganduri ce am scris …
Asta-i comanda!Pe cuvant, eu scriu ce-mi vine-n minte …
Este drept, nu ma gandesc la continut.
O prind pe prima strofa, stau cuminte.
Asta-i comanda, inceputul este de stiut.
Nu m-ai crezut? …de Rosca Magdalena 26) Cautare
Am cautat stelele in cerul gurii tale,
Si am gasit doar fire de nisip
Cazute din clepsidra sparta…
Din coltul zambetului tau se preling
Amintiri devorate de doruri ascunse.
Pe buzele tale am cautat izvorul nemuririi,
Dar am gasit doar iluzii pitite cu grija
De limbi de ceasornice crude…
Ti-am mangaiat cu teama gatul,
Si-n loc de fiori… am zarit o coloana semeata,
De veghe intr-un trup trecator…
Am cuprins-o indata, si m-am lasat sa alunec usor…
Si acolo, in loc din adancuri de-ocean,
Imbratisata de sufletul tau cu nesat,
M-ai scaldat in sclipire de stele,
Mi-ai picurat stropi vesnici pe buze,
Si m-ai infiorat cu privelistea nemarginirii…
Mihaela Man
27) poemul meu din munţii Anzi
dacă mi-aş reîntâlni prima iubită
în gură mi-ar apărea o bucată muşcată de măr
ochii s-ar mişca pentru prima oară după foarte mulţi ani
singuri
fără ajutorul sforilor de păpuşar
ar fi o dovadă că totuşi
nu îmbătrânesc aşa repede
câteva zile în oglinzi mi-aş vedea chipul de atunci
de când făceam înconjurul lumii cu tramvaiul
ca să o conduc pe ea acasă
luna mi-ar intra iară în cameră
ca o pisică prin crăpătura uşii
mi-ar bea tot laptele din inimă
şi s-ar afunda în pieptul meu
înghiţită de nisipuri mişcătoare
aş adormi fără teama că vine ziua de mâine
aş visa probabil ploaia aceea
care începea de la trei metri deasupra pământului
în timp ce scriam cu săruturi
primele mele poezii pe pielea ei
dacă mi-aş reîntâlni prima iubită
pendula în formă de târnăcop a ceasului
s-ar opri din ciobitul în carne
timp suficient pentru toţi cunoscuţii
să treacă prin faţa mea
şi să mă aranjeze ca pe un tablou într-un cui
stefan ciobanu
28) Nelămurire:
Nu înţeleg
De ce niciodată
Nu ajunge albastrul
Pentru florile inimii mele.
De ce nu ajunge soarele
Pentru staminele lor.
Să îmi fie, oare, porţile sufletului
Atât de mânjite
Cu polen?
de Mariana Bendou
29) primã… primãvarã
îmi reazem fruntea de urma ta
ca o ranã
sã mã odihnesc de primãvarã
de-aceastã primã primãvarã
cînd ghioceii au rãmas nedãruiţi
iar eu înot printre firele de iarbã
mai verzi rãsãrite
mai verzi
simţindu-le gustul de alge în gurã…
de George Ioniţă
30) Sens giratoriu
din lucruri curgeau nume proprii
altceva maestre,altceva
până să treacă în muguri
corole suave neștiute
anotimpuri până să înghețe
trupul
sângele zeului
tatuat cu proteste…
hei, maestre!
de ce taci, maestre
și mângâi aripa zilei
de-apoi?
prin iriși iubirea
flutură plânsul
sărutul
mai toarnă-mi
un cal în priviri un vultur
o stâncă mai pune-mi
de pază un crin
aripi (răs)frânge Isus
dinspre Golgota ninge timpul
țipăt de vânt dezbrăcat
de câine lătrat
de Emilian Pătrașcu
31) Iubi-voi timpul renaşterii mele
Iubi-voi timpul renaşterii mele
De la moarte, la viaţă
Spala-Vei păcatul,
Cu căinţă profundă mă voi întoarce
Lipsi-va mândria din inima mea,
Puterea Tu mi-o vei da .
Pe buzele mele grăi-voi rugăciunea
La ceasul întâlnirii noastre,
Împodobi-voi sufletul, ca o mireasă,
Cămară ce-n taină priveghează
Şi pasul încet, către Tine -l voi face ,
Iar îngerii soli îmi vor fi
Răspunsul acestei zile siderale
Găsi-mă-va în eternitatea mântuirii
Al glasului Tău, ce Lumina îmi va da
de Bota Claudia
32) Iubire de nea
am spus ca indiferenta doare
dar acum mi se pare
mult mai greu de suportat
nici nu stiu ce simt exact
am crezut ca va fi mai usor
sa-l vad trecand pe coridor
privirea eu mi-o ridic cu teama
el nici nu ma baga in seama
si da,am recunoscut
mi-as dori macar un minut
as avea sa-i spun o gramada
dar el pare sa aiba alta treaba
stau,aici,in noapte si scriu
ninge afara si e tarziu
daca as putea ti-as spune toate
dar nu am sansa aceasta din pacate
si-afara cad fulgii de nea
am prins unul in palma mea
dar s-a topit si s-a sfarsit
iubirea noastra nici macar atat n-a primit
a fost sortita esecului,durerii si blestemului…
de Adriana Ene
33) labirint
inchideam diminetile n palme ,
imi zavoram florlie in adancuri
privirea ta o ascundeam undeva,
sub un colt de albastru.
in colt
cu picioarele inclestate
si capul pe genunchi,
ma retrageam de lume,
refuzam sa traiesc.
ea se apropia tot mai amenintator,
imi ridica pleoapele,
ma facea sa zambesc printre lacrimi,
sa intind mana sa darui
ultimele vise.
ma simteam golita de mine insami,
si tot nu voiam sa ma predau
zilelor fara soare.
cand tu alergai in gandul meu
nu ma era timp de mine,
trebuia sa vad
unde vrei sa ajungi,
ca sa ti-o iau inainte,
sa te astept acolo.
uneori suntem doar imagini;
lumina si zbor,
cand ne dorim
sa fim floarea rosie din palma
ma rataceam in mine.
ca intr-un labirint interior,
nu voiam sa gasesc
cheia
ce ducea la fericire.
mainlie se tot intindeau,
si ma strecuram printre ele
spre tine
cel de toate zilele
impersonal
si argintiu ca un vis
de Barta Maria Daniela
Păreri pertinente